marți, 1 iulie 2014

Droagostea în vremea holerei- Gabriel Garcia Marquez


"Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare îi amintea de fiecare dată de soarta iubirilor neîmplinite."
Un început bun pentru o carte complexă cu planuri alternante și ritm alert. Sinceră să fiu, e o carte destul de greoaie, îți trebuie răbdare ca să îi prinzi firul, dar dacă treci de această probă te prinde.
 Romanul Dragostea în vremea holerei e structurat pe mai multe planuri, începe cu prezentul, în care doctorul Juvenal Urbino se stinge din viață după mulți ani de căsnicie și continuă cu trecutul în care ni se spune povestea de dragoste din tinerețe a Ferminei Daza (văduva lui Urbino).
Fermina Daza a avut încă din tinerețe o dragoste secretă pentru  Florentino Ariza, cei doi se iubeau în secret, deloc carnal, și țineau legătura prin scrisori. Până în momentul în care tatăl fetei a descoperit iubirea și chiar logodna simbolică dintre ei și a hotărât să o ia pe fiica sa într-o călătorie de câțiva ani pentru a o vindeca de dragoste.

Deși sună foarte siropos, romanul nu e deloc așa, e în mare parte presărat cu acțiuni și istoriare care mai decare mai detaliate. Personaje nu foarte bine conturate nici fizic nici moral, mai degrabă le putem face portretele din modul în care acestea acționează în diferite situații.
De exemplu, Fermina Daza este urmărită din pre-adolescență, când Florentino Ariza o vede din curtea propriei case în timp ce acesta aducea o scrisoare adresată tatălui ei. Ea este nehotărâtă față de propriile sentimente și se lasă pradă sorții, nu ripostează (și nici nu prea poate), în momentul în care este luată în călătorie pentru a fi separată de cel pe care îl iubește.
Din păcate pentru cei doi îndrăgostiți, soarta le este nefavorabilă, neavând șansa să își consume dragostea decât la bărtrânețe după ce se reîntâlnesc la înmormântarea doctorului Urbino.
Mare parte din acțiunea romanului are loc în timpul holerei, într-un orășel de la Marea Caraibilor. Doctorul Urbino o întâlnește pe Fermina Daza când este solicitat pentru a o consulta pe fată, suspectată fiind că suferă de holeră.
Din acel moment începe să îi facă curte fetei, chiar dacă aceasta mai tânjea în secret la prima ei dragoste, acceptă în cele din urmă și se căsătorește cu doctorul.
Cum spuneam și mai sus, acțiunea este complexă și chiar îmbârligată. Pe mine cartea nu m-a dat pe spate, chiar dacă în general sunt fană a scriitorilor și a romanelor scrise de sud-americani. Poate că Isabel Allende rămâne totuși favorită.
Foarte interesantă este tehnica narativă adoptată de García Márquez: sunt reluate diferite episoade cu accente pe alte personaje sau dezvăluind detalii care schimbă perspectiva. De exemplu scena înmormântării de la început, în care Florentino e văzut doar ca un necunoscut care îi declară dragoste eternă văduvei, e reluată spre final dintr-un unghi mai larg, ca şi cum ai depărta puţin microscopul de subiect.
Acesta este doar un exemplu de alternanță a scenelor, sunt multe și dacă nu ești pe fază riști oarecum să pierzi anumite momente.
Eu personal îmi întrerup destul de des lectura, am obiceiul să citesc în stație sau chiar în autobuz ori tramvai, și, vrând-nevrând, tot trebuie să casc ochii la ce se întâmpla în jurul meu. De asemenea, și când aștept ceva sau pe cineva  îmi bag nasul carte și citesc, chiar dacă în sinea mea sper să nu dureze mult până când să fac ce trebuie.
Cu cartea asta m-am întins destul de mult pentru că am fost în ferba sesiunii și trebuia să citesc și de-ale examenelor, chiar dacă nu aveam chef.
Puteți comanda această carte, dar și multe altele pe librăria online Libris, ei au cel mai mare depozit de carte din țară, cărți în limba engleză și poate cel mai util lucru, transport gratuit prin curier la orice comandă.

Despre autor

Gabriel Garcia Marquez
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia - d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

Opere

Ojos de perro azul, 1950 (Ochi de câine albastru);
La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate);
Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat);
El canibal, 1955 (Canibalul);
Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă);
La mala hora, 1961 (O oră rea);
El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie);
Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii);
Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme);
Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate);
Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo);
Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit și nedocumentat);
El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului);
Todos los cuentos, 1976 (Toate poveștile);
Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morți anunțate);
Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
Noticia de un secuestro, 1982 (Știri despre o răpire);
El amor en los tiempos del colera, 1985 (Dragostea în vremea holerei);
El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său);
Vivir para contarla, 2002 (Să trăiești și să povestești);
Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile curvelor mele triste);
El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă);
Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).
Yo no vengo a decir un discurso, 2010 (Nu vin să țin un discurs) 

2 comentarii:

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)