joi, 21 noiembrie 2013

Nostalgia anilor neîmpliniţi



Sunt o nostalgică incurabilă... nu plâng la filme dar pot să plâng la filmele care îmi trezesc amintiri din copilărie. Sunt o nostalgică incurabilă chiar dacă sunt tânără și încă e vremea mea.
Deja sunt nostalgică pentru cei optzeci de ani pe care nu i-am trăit încă, dar mă rog să-i apuc și să le spun generațiilor următoare că pe vremea mea a fost bine. Mă rog să le pot oferi și lor ceva la fel de valoros cum mi-au oferit și mie bunicii și bătrâniii, să le pot oferi măcar amintiri. 
Sper să le pot lăsa ceva valoros, ceva în scris care să rămână peste generații și să-i bucure pe cei mici și pe cei mari deopotrivă.
Sunt de părere că nostalgia e un indiciu al maturității, sper că e aşa! 

3 comentarii:

  1. Știi ce e cel mai frumos? Să oferi amintiri celor din jurul tău, amintiri pe care să le iubească, dar să te iubească și pe tine cel din prezent.
    Și eu sper că voi reuși să-i învăț pe cei din jurul meu ceea ce m-au învățat și pe mine, la rândul lor, părinții și bunicii mei :)
    Sunt sigură că vei reuși să-ți împlinești visul! O seară frumoasă! ^_^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc! la fel iti doresc si eu plus un pumn de pupici si o sacosa de imbratisari! :D

      Ștergere
  2. ce frumos ai zis. eu vad nostalgia ca pe un semn ca esti fericita si ca ai persoane foarte dragi in jur

    RăspundețiȘtergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)