Fantoma de la Operă-Gaston Leroux



                                                

Mă chinuiam ieri de zori să găsesc un rezumat calumea al romanului Fantoma de la Operă de Gaston Leroux ca să aprofundez mai bine întâmplările romanului. Îmi place ca uneori să citesc și rezumat al cărților, mai ales dacă acțiunea e ceva mai ambiguă. Și ia ghiciți, am găsit doar unul care era ceva mai relevant, în rest erau niște texte scurte despre carte  (pentru prezentare pe diferite librării online) ori incorecte gramatical.
 Așa că sper să nu vă supărați dacă voi face o recenzie în prima parte a acestui articol, iar mai jos voi scrie un rezumat. Doresc și eu să sar în ajutorul celor care nu reușesc să țină pasul foarte bine cu acțiunea romanului, distrași fiind de anumite elemente perturbatoare. :))  Cât de științific sună, nu? Să începem deci.

Despre autor

Gaston Louis Alfred Leroux (6 mai 1868 - 15 aprilie 1927) a fost un jurnalist și scriitor francez de romane polițiste.
Leroux s-a născut în Paris. Cea mai importantă perioadă din cariera sa jurnalistică a fost atunci când a lucrat la ziarul francez Le Matin. În 1907 a lăsat jurnalismul și a început să scrie. Cea mai importantă operă a sa este Fantoma de la operă, apărută în 1910. Pe patul de moarte a spus că "Fantoma de la operă într-adevăr a existat", ceea ce i-a făcut pe unii să îl creadă. (sursa text wikipedia

Ca să intrați puțin în atmosferă vă sugerez să ascultați. 
   

Recenzie

Opera Garnier, Paris

                                   
  Acțiunea romanului are loc la Opera Garnier din Paris, situată pe strada Scribe. Aflăm aceste amănunte chiar de la autor și din notele de subsol. 
 Acest templu al artei a fost prin anii 1800 bântuit de o ființă ciudată, o fantomă ce îi șantaja pe toți și cerea mereu să-i fie rezervată o lojă pentru a viziona spectacolele, loja  numărul 5 (este de asemenea și titlul capitolului 4 al romanului).  
  Cu toții se străduiesc să scape de această apariție stranie, dar aceasta face ce face și în Operă au loc tot felul de incidente neplăcute, un angajat este găsit chiar spânzurat.
 Fantoma se îndrăgostește de o tânără soprană de origine suedeză, Christine Daaé, și i se va înfățișa acesteia în repetate rânduri sub forma Îngerului Muzicii, o simplă voce. Tatăl său, un violonist bătrân, îi spune fetei în copilărie povești scandinave în care Îngerul Muzicii îi vizitează pe marii artiști.
 Această poveste fantastică n-ar fi avut nici o urmare nefavorabilă dacă Leroux nu l-ar fi introdus în roman și pe Raoul Vicontele de Chagny, prietenul din copilărie al Christinei de care se va îndrăgosti.
 Acesta află de întrevederile sopranei cu Fantoma și realizează că ceva nu e în regulă, că această fantomă ar putea fi de fapt un impostor.
  Autorul însuși spune despre această stranie apariție: "Fantoma de la Operă a existat cu adevărat. Nu a fost nicidecum, aşa cum s-a crezut mult timp, un subiect de inspirație al artiștilor, o superstișie a directorilor sau creația monstruoasă a închipuirii înfierbântate din mintea acelor domnișoare din corpul de balet, a mamelor lor, a plasatoarelor, a angajaților de la garderobă sau a portăresei. Da, ea a existat în carne și oase, cu toate că s-a înveșmântat în toate aparențele unei fantome adevărate, adică ale unei umbre."
 Continuare de mai jos conţine date amănunţite despre roman (spoilere), aşa că dacă nu vreţi să aflaţi aceste amănunte înainte de a citi romanul, vă sfătuiesc să vă opriţi aici din citirea articolului.

 Continuare rezumat

   Christine îi mărturiseşte lui Raoul că dragostea pe care o poartă pentru el este nemărginită, aşa că cei doi realizează o logodnă simbolică. Între timp, în Operă, Fantoma îi șantajează pe directori cerând-ule bani prin intermediul unei scrisori. Banii vor fi puși într-un plic și duși de portăreasă în loja cu numărul 5. Acolo nu intră nimeni și totuși când verifică plicul, în locul banilor  gasesc bani de scenă, folosiți în trucuri magice.
Christine și Fantoma
Din cauza că Raoul îi dezvăluie Christinei adevărul despre Fantomă, care este de fapt un bărbat pe nume Erik, Christine dispare din senin chiar în timpul unui spectacol, sub ochii tuturor. 
  Erik este cel care o răpește și o ascunde în una din catacombele ce se află sub Operă. Raoul face tot posibilul să o găsească. 
 Persanul, un fost polițist, îl îndrumă pe Raoul prin tuneluri pentru a-și salva logodnica. De la el află Raoul mai multe detalii despre Fantomă.
 Erik este un om desfigurat ce își ascunde chipul sub o mască,  a dus o viață mizeră, a crescut prin circuri care îl foloseau ca ciudățenie, acolo învață diferite trucuri magice dar și arta de a fi ventriloc (de unde și Îngerul Muzicii și vocea Fantome). 
Acesta se îndrăgostește și el de tânăra Christine și după ce Raoul îi dejoacă planul cu Îngerul, hotărăște să o ia prizonieră pentru a se căsători cu ea: "Slujba de îmormântare nu este deloc veselă!, reluă vocea lui Erik. În schimb slujba de căsătorie, ei da, este magnifică!(...) Nu mi-a lipsit decât dragostea ca să fiu bun! Dacă m-ai iubi, aș fi blând ca un milușel și ai face din mine tot ce ai vrea!"
 De aici reiese că Erik este un personaj tragic, care e în stare să facă orice pentru dragostea ce i-a lipsit întodeauna, chiar să ajungă și la crime. 
 Cartea are un happy end, Raoul reușește să o salveze pe Christine împreună cu Persanul. Chiar la final aflăm dintr-un titlul de ziar că Erik a murit, din cauza inimi zdrobite, probabil. 
  Din epilog aflăm că a fost găsit scheletul lui Erik, îngropat alături de niște discuri cu înregistrări ale unor artiști. Scheletul este recunoscut ca fiind al lui datorită inelului de aur pe care Christine îl înapoiase în ziua înmormântării lui Erik. I l-a pus pe deget. 

Să vă spun părerea mea

Mi-a plăcut romanul, poate că mi-ar fi plăcut și mai mult dacă nu ar da atât de multe amănunte despre ce se întâmplă în interiorul Operei, sau chiar și sub Operă. Mi-ar fi plăcut ca romanul să se axeze mai multe pe triunghiul amoros, pe cele trei personaje principale și să fie mai puține detalii despre tunelurile și porțile cu scripeți ale Operei. Oricum tehnica m-a bătut mereu. Nota mea pentru roman este 8 din 10. 

Voi ce mai facețti? Eu am reușit să răcesc se pare. Mă apuc strașnic de citit Cel ami iubit dintre pământeni de Marin Preda, poate și o recenzie. Dar mai important, am primit o carte c interviuri pe care abia aștept să o citesc și să v-o prezint aici. Fiți pe fază! Nu vă spun ale cui sunt. :D

Comentarii

  1. Ai o nominalizare de la mine : http://cioburi-de-vise.blogspot.ro/2013/03/leapsa-1.html .
    Te-am nominalizat pentru că te admir și citesc cu drag postările, nu vreau să îți ocup timpul cu întrebările și etc. :) .

    RăspundețiȘtergere
  2. Deci,abia acum am citit recenzia si acum retraiesc acele momente de suspans. Mie finalul mi sa parut trist,nu fericit. Imi parea rau de Erik ca a murit si restul,adica pe langa tot amorul,mi s-a parut o poveste tragica. :( Eu am plans la carte cand Erik a murit. Totul fusese asa de bine planuit si restul,facuse totul pentru ea si el nu s-a ales cu nimic. Nu as schimba cartea. As lasa-o asa,fiindca daca ar avea alt sfarsit nu ar fi la fel de buna. Intradevar era un pic cam mot descriptivism,dar in rest a fost ok.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sfarsitul a fost prea brusc, nici nu ni se spune exact motivul mortii lui Erik, doar ca s-a aflat din ziar ca a murit doua saptamani mai tarziu. Per total e o carte buna, da! :)

      Ștergere
    2. Mi-ar fi plăcut ca Erik să fie... fantomă. :)

      Ștergere
  3. a fos foarte buna recenzia si rezumatul sunt vde acord cu tine in toate privintele doar lam cunoscut pe erik

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu tot am citit romanul.E interesant,şi sunt de acord că e prea multă descriere.Mi-a plăcut mult.Ce nu-mi place,e că romanul e foarte rar.Cu foarte mult greu şi chi l-am gasit.Visam de mult să-l citesc,dar de abia 1 lună în urmă l-am gasit şi- l-am citit.Mie mi-a placut mult de Erik.Dacă era să fiu în locul lui,precis că era să am acelaşi copmportament brutal ca al lui.Mi-a fost jale de el.A fost prea bun cu cei care-şi băteau joc de el.Pute fi mai blînd,dar a fost destul de bun.Din păcate s-a stricat la Orele trandafirii din Mazendaran.Putea fi bland doar când dorea.Am plâns mult la sfarşit,şi sunt de acord cu BuburuzaBia,finalul a fost prea brusc,cu greu îţi poţi da seama de ce a murit.Cred că a murit de la inima frântă,dar... Poate chiar a existat,dar de ar fi trăit şi acum,precis i-aş lua un autograf,dar nu trăieşte.Şi nici nu se ştie dacă fantoma chiar a existat.Eu i-aş da un 8,5.E unul din romanele mele preferate,alături de "Pe aripile vântului","Jane Eyer","Mândrie şi prejudecată" şi "Omul invizibil".Citiţile,şi nu ve-ţi regreta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut si ca ai trait intens cartea! Si eu am avut momente in care eram fascinata si intrigata de actiune.

      Ștergere
  5. Daca as fi un fariseu as scrie ca doresc sa nu ai parte decat de 2-3 fire de nisip....!

    RăspundețiȘtergere
  6. Viata nu se masoara in ani ci in trairi.In fata trairilor tale ma inclin.Am fost fascinat intotdeauna de tineri.Dintre tineri mi-au placut cei ce citesc.Dintre cei ce citesc am fost atras de sexul frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am incercat sa gasesc si eu miss peregrine pdf dar nu am reusit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca este cartea in format pdf. Si multumesc pentru cuvintele de mai sus. :)

      Ștergere
  8. Buna dimineata bianca.Un nou inceput,o noua perspectiva!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)