Meșterul Manole de Lucian Blaga - transformarea jertfei în joc


Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.
Blaga este unul dintre autorii noștri care regândește firul narativ al legendei Meșterului Manole, fapt care ar fi stat la baza consturirii mănăstirii de la Curtea de Argeș, de pe vremea lui Negru Vodă.

Legenda Mănăstirii Argeșului” sau „Legenda Meșterului Manole” este cunoscută în trei versiuni românești, culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu. Cu o temă foarte asemănătoare este cunoscută și balada maghiară „Soția zidarului Kelemen“ sau „Soția zidită“, redată în limba română în traducerea lui Petre Saitiș.
Tot cu o tematică foarte asemănătoare se poate cita legenda cetății Rozafa (Kalaja e Rozafës) din nordul Albaniei, construită de iliri în apropiere de actuala localitate Shkodër (Skodra sau Skutari).

Lucian Blaga regândește extrem de bine mitul, prin trăirile experimentate de Manole, care se vede pus să munceașcă alături de alți nouă zidari. Meșterii lucrează în van, pentru că zidurile ridicate se dărâmă mereu pe timp de noapte, lucru ce se întinde pe durata a șapte ani:

"Manole: Din singurătate am purces să clădesc, dar veșnic în vuiet și larmă ropotul de copite subpământene vine cu noaptea - și în vârtej cărămidă de cărămidă se sfărâmă."

Înțelegerea dintre Vodă (cel care ordonă lucrarea) și Meșterul Manole a fost pentru cinci ani, dar trecură șapte, iar zidurile Mănăstirii nu stau încă în picioare.
Starețul Bogumil și mătăhălosul Găman prevestesc și ei că pământul pe care vor să construiască biserica e blestemat:

"Bogumil: Zidurile tale s-ar prăbuși, fiindcă le clatină strigoi neliniștiți. Într-o zi au dezgropat cimitirul și, ca să nu mai rămâie niciun mort în pământ, au dat drumul sicrielor pe Argeș... O săptămână întreagă au tot venit pe Argeș cele o mie de sicrie."
Nedorind să se resemneze cu ideea că zidurile nu vor sta în picioare, Manole simte că o jertfă este necesară pentru ca țelul său să fie atins.
Hotărăște cu restul zidarilor ca prima femeie ce va veni la locul construcției să fie jertfită în zid: "Soție a unuia din noi va trebui să fie jertfa, soră sau fiică. Soție care încă n-a născut, soră curată, fiică luminată."

Cuprinși de remușcări, zidarii așteaptă un chip femeiesc întrezărit printre copaci, fiecare cu speranța în gând că nu-i va fi soție, soră sau fiică... Un murmur se iscă între ei și ajung să-l bănuiască pe Meșterul Manole că și-a avertizat soția - pe Mira - să nu își facă apariția în zona construcției.

Personajele lui Blaga sunt prin excelență forțe, energii primare, idei înzestrate cu voință proprie.  Soarta - prin cuvintele lui Bogumil -  face ca Mira lui Manole (Ana, în leg
enda originală) să se arate, consternată de aflarea veștii că bărbații vor să aducă o jertfă umană pentru ca zidurile să rămână în picioare.
Zidul în care se presupune că e Ana, Curtea de Argeș
Fără să știe că pariul bărbaților o vizează, Mira intră în jocul cu moartea și-l acceptă, din inocență își dă acordul de a fi închisă în zid - doar temporar - crede ea. Astfel, Mira devine mai mult o idee decât o ființă, în opinia lui D. Micu.

În timpul ridicării zidului, Manole intră într-un fel de transă, nu-și mai amintește că el însuși a pus de la prima până la ultima cărămidă în jurul femeii. Personajul Manole poate fi caracterizat ținând cont de cele trei motive literare ale dramei: al dorului, al jertfei și al destinului. 

Două mai iubiri și dorințe se contopesc sub ochii lui Manole: femeia - Mira și Biserica. Trăinicia celei din urmă înseamnă jertfirea celei dintâi.

"Mira: Biserica va sta. Manole, tu o să-ți culci capul pe trepte, și poate ai s-o iubești mai mult pe ea decât pe mine. Eu ce va trebui astăzi să fac? Să-nchid ochii, să mă rog, să tac?" 

În piesă întâlnim simboluri și idei propagate în cultura europeană și nu numai, precum cea a jertfirii unei ființe pentru ridicarea zidurilor,  tema creatoare a omului și raportul creație-creator. 
Structurată în cinci acte, din care ultimul este expresia disperării lui Manole, Meșterul Manole de Lucian Blaga devine o dramatizare a mitului ce stă la baza construirii unui loc foarte apreciat de români.
Singur în fața disperării și a dorului după Mira, Manole se sacrifică și el, chiar de pe zidurile clopotniței, reușind să creeze astfel cuplul ideal, în veșnicie. 


Bibliografie:
Lucian Blaga, Teatru . Proză autobiografică, vol II, Editura Albatros, București, 1972
Resurse online:
https://en.wikipedia.org/wiki/Me%C8%99terul_Manole
http://www.creeaza.com/referate/literatura-romana/Lucian-Blaga-Mesterul-Manole-P957.php

Comentarii

Postări populare