joi, 12 decembrie 2013

pledoarie bătrâneții


(acest articol merge citit pe melodiile 14 și 1 din playlist)

Azi vreau să îmbătrânesc, vreau să am șaptezeci de ani, sau chiar mai mult. M-am plictisit de toate, m-am plictisit să fiu tânără.
Șaptezeci de ani e o vârstă nobilă, vârstă pe care oricum nu cred că o voi atinge...
La șaptezeci de ani deja voi fi trecut prin toate necazurile vieții, voi fi iubit, îmi voi fi împlinit toate planurile sau le voi fi ratat startul... voi fi luptat și cu bolile care încă mă mai așteaptă.

Acum ce fac? Stau și visez la vârsta bunicilor.
E ușor să trăiești când ești tânăr, dar e foarte plictisitor uneori...
Când voi avea eu șaptezeci de ani, dacă voi prinde această vârstă, voi probabil veți fi doar niște amintiri.
Amintiri în câteva albume foto, amintiri prin ceea ce ați lăsat util în urmă...amintiri.
Eu îmi voi aminti de voi, sper să faceți și voi la fel.
Să vă amintiți de mine.
Dacă voi merita și sper să merit.
Nu cred în reîncarnare, și cu toate astea simt că am un suflet bătrân, unul care e săturat să mai trăiască, unul care a fost uzitat de multe trupuri. Un suflet bătrân și sătul.
Acum să nu credeți că următorul pas e să mă arunc de pe bloc, nu, visez să îmbătrânesc. Să împlinesc acea frumoasă și nobilă vârstă de șaptezeci de ani. Visez să îmbătrânesc frumos și să nu ocup spațiu degeaba.

5 comentarii:

  1. Am citit acum câțiva ani un mesaj scris pe un zid: ”Mă nasc îmbătrânind și mor întinerind”. Pot afirma că există, într-adevăr, acei bătrâni de șaptezeci de ani (vârsta nobilă asupra căreia ai tot insistat) care au sufletele tinere și pline de viață. E fascinant să fii bătrân, dar nu unul singur. E frumos să fii un bătrân fericit. Pe deplin fericit. Și să nu aștepți moartea, ci să vrei să trăiești mai mult, mai frumos și să-i înveți și pe ceilalți să trăiască la fel de frumos ca tine!
    Faza asta cu îmbătrânitul nu trebuie luată prea în serios, în sensul că nu cred că trebuie să ne grăbim. Mai bine nu i-am zice îmbătrânire, ci creștere. Una sufletească, desigur. Hai să așteptăm bătrânețea trăind și copilăria, și adolescența, și tinerețea! Hai să nu îmbătrânim, eu nu vreau un suflet ridat și nici o fugă nebună prin viață. Hai să întinerim în drumul nostru spre bătrânețe!
    Mi-a plăcut mult postarea asta, iar imaginea de la început este expresivă. Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Prin ce am scris am vrut sa subliniez ca abia astept sa traiesc si ca sper sa traiesc macar pana la 'nobila varsta' :)
      Nu zice nimeni ca trebuie sa fugim prin viata, trebuie sa umblam prin ea cu viteza unui batranel sprijinit in toiag daca se poate. Sa vedem, traim si simtim tot in jurul nostru. Sa nu ratam nimic din frumusetea ei, chiar si in tristete. :D

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cred ca trebuie sa ne identificam atat de mult cu trupul fizic incat sa consideram varsta lui varsta noastra. Tocmai de aceea varsta este relativa si optionala. Eu cred ca sufletul tau este unul evoluat, matur, de aceea vei gasi multa satisfactia in relatia cu Dumnezeu si locuitorii cerului.
    Deoarece El se defineste ca "Viata", cea mai intensa traire a vietii nu o putem avea decat langa El.
    Sa ai Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Optionala, neoptionala...trupul ne leaga momentan de viata de pamanteni. :) Probabil ca pentru ca sunt un suflet 'batran' ma gandesc mult prea mult la viitor.
      Sarbatori fericite si tie! :)

      Ștergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)