Când cei mici știu ce vor în viață


Mai știți cum erați în copilărie? Când visați să deveniți astronauți într-o zi de luni, marți erați medici, miercuri profesori, joi avocați, vineri artiști iar în zilele de sâmbătă și duminică erați doar copilași?
Eu mai țin minte... țin minte că am avut diferite faze, deși destul de puține, în copilărie. În una din faze visam să devin medic veterinar, în alta jocheu iar în alta cred că pictor.
Acum sunt bulversată și nu prea îmi permit să visez la stele verzi, trebuie să acționez. Dar și acum mă amuză când îi întreb pe cei mici "Ce vrei să te faci când vei fi mare?" un băiețel foarte drăguț mi-a zis că dorește să fie veterinar de furnici, o fetiță spune că ea nu vrea să fie actriță, ea e deja actriță și câte altele.
Cei mici sunt adorbili în astfel de faze în care își testează imaginația și adună cunoștințe din diferite domenii.
Există însă și copilași care ori s-au născut sub o stea norocoasă ori sunt reîncarnarea unui mare geniu ce a trăit înainte și acum s-a întors să-și termine treaba. Unii dintre ei au șansa de a se naște în familia potrivită, familia care le descoperă talentele și investesc în ei. Să ne uităm la gimnaști, muzicieni, dansatori, acrobați etc. Toți își încep antrenamentele de mici, investesc timp prețios din copilărie pentru a se dedica artei pe care o iubesc și care îi acaparează. Părinții fac investiții financiare mari, investesc de asemenea timp, nervi și răbdare în pregătirea tinerelor talente. Cât îi apreciez.
Vă dați seama că alta ar fi lumea dacă fiecare copil ar ști să cânte la un instrument, să danseze ori să facă ceva mai mult într-un domeniu artistic.

Priviţi un exemplu. Aşa se întâmplă când părinţii înlocuiesc jucăriile copilului cu nişte pânze şi culori...ce iese din mânuţele fetiţei e minunat.


Să nu uităm de unul dintre cei mai tineri violonişti, cea mai tânără gimnastă care a luat zece pe linie, actriţa considerată ca fiind copil-minune a Americii și lista poate continua.
Voi ce fel de copilași minune cunoașteți? :)

Comentarii

  1. Sincer, nu cunosc nici unul cu un talent extraordinar. Cred totusi ca sunt din ce in ce mai rari, nu stim sa-i incurajam ca societate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca aproape fiecare copil are o sclipire a sa. Noi trebuie doar sa il ajutam sa isi descopere sclipirea. :)

      Ștergere
  2. Cunosc câteva persoane care şi-au exploatat de mici talentul, înclinaţia spre o anumită artă, dar care acum intenţionează să renunţe. Motivul: ei consideră că nu vor avea un viitor, că din artă nu poţi trăi. E... atât de aiurea să-i văd cum dau cu piciorul la ani de muncă, dar şi la un viitor frumos. Le dau şi dreptate într-o oarecare măsură. E destul de evident că, văzând ce fel de oameni, "personalităţi" sunt promovate în zilele noastre, nu prea-ţi mai vine să munceşti, cel puţin nu în aceeaşi măsură în care o făceai când erai mic şi credeai că viaţa e roz :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate in privinta asta. :) Dar sa speram ca va fi mai bine si ca adevaratul talent si munca vor fi cele care vor invinge in cele din urma.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)