joi, 29 august 2013

Abstractism și diversitate




Eram în dubii dacă să scriu ori ba articolul acesta, dar am zis că nu strică deloc să o fac. De asta e blogul un spațiu online personal, ca lumea să scrie ce simte. Și pentru că asta cred și simt, asta scriu.
Iubesc persoanele abstracte. Abstracte și cu gândire artistică deschisă spre frumos.
Artiștii sunt cei mai tari oameni de pe pământ, ei știu să spună ce simt fără să folosească doar cuvinte.
Îmi plac persoanele care îndrăznesc să iasă din standardele impuse de societate și fac asta conștiente că pe stradă toți ochii sunt ațintiți asupra lor. Admir persoanele conștiente că nu toți oamenii vor privi cu ochi buni pircingurile, tatuajele, parul vopsit albastru sau roz, tunsoarea zero, creasta sau mai știu eu ce. Eu nu sunt o persoana la modă din punctul acesta de vedere și nici nu cred că voi fi vreodată, trebuie să recunosc.
FacebookCă vor să încerce altceva decât e normal e problema lor şi îşi asumă asta. Până la urmă fiecare are dreptul să facă ce pofteşte cu propriul corp, nu?


Ce-mi pasă mie că cineva își taie capul și umblă așa pe stradă? Da, pot să mă oripilez, să am un șoc, dar e dreptul lui să umble fară cap dacă asta vrea...cât timp nu vine la mine să ma agaseze să-mi tai și eu capul.
Chestia asta cu agasatul mă duce cu gândul la fanaticii religioși care merg din ușă în ușă, ies pe străzi ca să strige slavă lui Dumnezeu și toți îi considerăm țăcăniți și enervanți. Religia e ceva strict personal, e a ta și nu trebuie să agasezi pe nimeni cu ea. Consider că te naști într-o religie și e simpla ta alegere dacă vrei să o duci mai departe ca la carte sau dacă alegi să crezi și să practici ce consideri că îți folosește și e bine. Cred că Dumnezeu e mult mai înțelegător decât vor oamenii (reprezentații religiilor) să credem. 
Nu e treaba noastră să-i judecăm pe alții nici din punctul acesta de vedere. N-au băbuțele decât să meargă în genunchi de șapte ori pe zi, să pupe moaște de trei ori după masă și odată înainte din moment ce pe mine mă lasă în pace să fac ce simt. Idem cu iehoviștii sau baptiștii sau mai știu ce alte confesiuni nou-apărute pe Mapamond. N-au decât să strige slavă Domnului în multele lor bisericuțe atâta timp cât nu vin la mine acasă să mă cheme la ei la adunare și să mă agaseze să mă convertesc pe 'calea cea dreaptă '.  Eu fac ce simt şi ce-mi spune conştiinţa cu care Dumnezeu m-a înzestrat. N-am de gând să-mi înlocuiesc conștiința devorând o carte tradusă în enșpe mii de feluri de oameni care vor doar să mă controleze și să mă limiteze în gândire.
Dacă ar fi să luam totul ad literam din Biblie ar fi jale...n-am mai avea dreptul să gândim, n-am mai putea să facem nimic din ce ei (nu EL) spun că nu e bine.
Cred că una din cele mai violente religii e creștinisuml, mi se pare aiurea să mergi în Africa și să încerci să aduci baștinașii pe calea cea dreaptă, calea pe care o considerăm noi cea dreaptă poate nu e cea dreaptă și pentru ei, au și ei credința lor, nu trebuie judecați că-și practică religia și nici înjosiți pentru asta. Fac același lucru pe care îl facem și noi, fac ce au fost învățați de străbunii lor. Cu toate acestea consider că religiile lor sunt mai pure, n-au fost afectate de atâtea confilcte de interese precum creștinismul și ramurile lui.
Și mai rau mi se pare când oamenii practicanți ai unei confesiuni nou-apărute se prefac că îi ajută pe semenii lor vârstinici sau mai puțin, dar nevoiași... cu toate acestea impun tot felul de reguli cum ar fi convertirea la confesiunea lor. Dacă vrei să ajuți, ajută și nu cere nimic în schimb, așa e creștinește. Nu înseamnă că îi faci un favor omului oblingându-l sau punând presiune asupra lui ca să se convertească.
 Câtă diveristate e în lumea asta și ce grădină mare cu multe garduri de sărit există.
Nu-mi plac nici oamenii care toată ziua cârcotesc pe margini despre cât de încuiați sunt creștinii și îi pun pe toți în aceeași oală. Există oameni care își văd de treaba lor și nu deranjează pe nimeni .
Câte pe lumea aceasta ne deranjează pe noi...de la religioși până la grupuri muzicale gălăgioase, non-conformiști în legătură cu aspectul. Cred că până la urmă fiecare om face parte din cel puțin o categorie deranjantă, dar ce să faci? Așa e în lume... așa e traiul în comunitate și ar fi plictisitor să rămânem toți pe aceeași lungime de undă.
Cu toate acestea există o vorba pe care eu o consider capitală pentru traiul în societate: "Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt."-John Stuart Mill și cu asta cred că Mill a spus tot.




6 comentarii:

  1. În ultimul timp am simțit foarte tare nevoia de a face ceva nebunesc cu părul meu, să-l vopsesc în totalitate roz sau mov. Cred că o schimbare radicală de look te poate ajuta să-ți schimbi atitudinea, să capeți mai multă încredere în tine. Totuși, cred că există o diferență între schimbările inofensive (o vestimentație ieșită din comun, crestele, vopsitul părului) și cele mai violente, care ne afectează corpul. Un piercing, de exemplu, necesită o procedură dureroasă, și chiar și după ce l-ai pus trebuie să continui să ai grijă de el pentru că pot apărea o mulțime de infecții și boli. De ce să-ți pui sănătatea în pericol pentru un moft? Fiecare are dreptul să facă ce vrea, dar mi se pare normal ca atunci când unul dintre prietenii mei decide să-și pună un piercing în limbă să-mi exprim nemulțumirea și îngrijorarea cu privire la această schimbare. :)

    Nu mi se pare ok să pui presiune asupra cuiva ca să își schimbe religia, cum au făcut creștinii în trecut, și nici să ademenești oamenii cu cărți, cadouri, concerte, cum fac confesiunile mai noi. Din păcate, în ziua de azi orice nebun poate să-și înființeze propria "religie" și se vor găsi alții mai nebuni care să-l urmeze. Nu prea îmi pasă cu ce își ocupă alții timpul, dar când încep să se mutileze, să încurajeze avortul sau sinuciderea, sau orice alte chestii care îi pun în pericol pe ei sau pe cei din jur, atunci e o problemă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate in ce spui. Cat despre pircinguri si tatuaje cei care si le fac isi asuma durerea si posibilitatea aparitiei vreunei boli. E strict treaba lor si daca sunt convinsi ca merita sa-si faca tatuaj sau sa-si puna pircing n-au decat.Si eu sunt tentata sa-mi mai fac o gaura in ureche...desi nu cred ca ma incumet.
      Pe langa asta, la fazele cu avortul sunt prea multe de dezbatut, cand o sarcina pune in pericol viata mamei, de exemplu, atunci avortul e singura solutie.Si mi se pare destul de drastic ca o adolescenta de 14-15 ani de exemplu sa fie obligata sa aiba un copil, chiar daca greseala ii apartine... e cu mai multe taisuri.

      Ștergere
    2. Eu nu aș face asta. Cred că e o povară imensă să trăiești știind că în acest scop ai luat viața altcuiva. Dar oricum, nu asta e neapărat ceea ce am vrut să zic. Mă refeream la culturile care au astfel de activități ca parte din ritualurile lor sau le promovează. Unii părinți chiar își înfometează sau își rănesc copiii într-un fel sau altul. Cum ai zis și tu, libertatea unuia se termină acolo unde începe libertatea altuia.

      Ștergere
  2. Daca crestinismul nu s-ar fi impus cu forta, nu ar fi avut atatia adepti astazi. Spre deosebire de crestini, care au propovaduit iubirea cu sabia: ori esti cu noi, ori mori, maurii, cei care au ocupat Peninsula Iberica un timp indelungat, nu obligau persoanele de alte religii sa se converteasca la islam. Cei care nu doreau sa se converteasca plateau o taxa si isi puteau continua practicarea propriei religii, oricare ar fi fost ea. Cand crestinii au inceput cucerirea peninsulei, evreii si maurii aveau de ales: crestinismul sau moartea. Religia in sine poate fi buna, dar modul in care e aplicata de oameni face sa iti piara orice chef, pentru ca e o contradictie monstuoasa. Cum poti propovadui iubirea cu forta?
    Cat despre avort, sa nu uitam ca comunismul a interzis avortul si nu numai. A interzis si contraceptia. Si ce s-a intamplat? Daca nu stiti, interesati-va. Fiecare om are dreptul sa decida daca vrea sau nu un copil. Iar la 15 ani, ma indoiesc ca e indicat ca o fata sa devina mama, cu toata repulsia pe care o implica notiunea de avort. Indicata ar fi cunoasterea metodelor contraceptive de la varste fragede, dar cam lipseste educatia de genul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e si ideea, sa se impuna ca sa capete adepti... de asta nu-mi plac religiile.Ei propovaduiau religia , nu iubirea si nici vointa lui Dumnezeu, cum sustineau in gura mare.
      In legatura cu avortul, s-au intamplat multe in comunism dupa ce acesta a fost interzis. Stiu ca femeile au inceput sa faca avorturi ilegale in locuri insalubre, viata le era pusa in pericol si alte lucruri de acest gen. Si da, e dreptul fiecaruia sa aleaga daca vrea un copil sau nu...dar trebuie sa ne gandim ca si acel copil e un viitor suflet (copil) si pentru greseala unui cuplu care nu-l dorea, acel viitor copil nu mai are dreptul sa se nasca. Ce vina are el? De asta spun...e greu sa iei astfel de decizii. Oricum, e imoral sa impui unei femei sa aduca un copil pe lume, daca ea ca persoana isi poate asuma uciderea copilului din motive stiute doar de ea.

      Ștergere
  3. nici pe mine nu ma deranjeaza modul de exprimare al unora!

    RăspundețiȘtergere

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)