Aveam optsprezece ani-Ecaterina Lazăr

 A trecut ceva vreme de când am citit eu această carte, scriu din vagi amintiri, deci vă voi spune clar ce m-a impresionat în roman.
 Aveam optsprezece ani de Ecaterina Lazăr este considerat a fi și un roman psihologic dar aș zice că poate la fel de bine să fie considerat un roman al experienței și chiar auto-biografic.
 Tinca Vereș este personajul principal, aceasta își povesteșe viața din copilărie până în adolescență.
 Trăiește o copilărie zguduită de lipsuri, pe lângă și de tatăl vitreg care o urăște de când intră acesta în familia lor.
sursa foto
Odată cu înaintarea în vârstă Tinca pleacă de acasă lăsându-și mama și se mută la oraș, aici viața ei va atinge noi cote ale existenței. Într-o perioadă măcinată de lipsuri și de începuturile regimului comunist, Tinca se alătură unui grup extremist ce luptă pentru combaterea regimului. Face acest pas de dragul unui tânăr ce se află în grup, nu mai rețin cum îl chema, iar acesta o instruiește pe Tinca în legătură cu ce are de făcut-împărțirea de materiale.
 După o vreme grupul este prins, la fel și Tinca, fata aceasta avea doar optsprezece ani pe atunci.
Ajunge la închisoare unde îi este dată sentința- pedeapsă capitală pentru manifeste împotriva partidului... Are dreptul la o vizită mi se pare, sau ceva de genul, iar timpul acesta îl petrece în compania iubitului, peste câteva luni să află că urmează să aibă un copil. Această veste este aceea care îi va amâna sentința capitală pentru o vreme, până după nașterea copilului.
 Romanul este unul impresionant, acțiunea din el are loc în anii 1930-1940 și pentru că în acea perioadă Partidul Comunist nu era la putere, ba chiar a fost pus înafara legii pentru o perioadă, iar apoi izbucnirea războiului probabil că i-au salvat viața lui Tinca.
Spuneam eu că în vremurile acelea copii treceau de la copilărie direct la viața de adult, adolescența fiind o nesemnificativă atunci. Nici copilăria nu era foarte bine conturată, adică nu nimeni nu se sinchisea prea mult pentru copii atunci, mai ales familiile sărace cum a fost cea a Tincăi.
imbrăcăminte pușcăriaș-Memorial Sighet
 Un alt aspect important al romanului este povestirea din închisoare, momentul în care tânăra dă naștere copilului, zilele petrecute cu acesta, momentele în care încerca să-l apere de frig. Viața în închisoare este una cruntă, mai ales în perioada din timpul și dinaintea comunismului. Puteți să vă gândiți prin ce a trecut biata fată închisă și însărcinată, în timp ce își aștepta pedeapsa?!
Acțiunea seamănă puțin cu cea din Pânza de păianjen a Cellei Serghi, dar aceasta este mai concentrată și oarecum mai dramatică, iar accentul este pus mai puțin pe confesiune și mai mult pe acțiune.
 Sper că v-am convins să citiți acest roman, eu una m-am convins să-l recitesc. Apropos, la libării vă spun că nu-l veți  găsi, încercați la bibliotecă să anticariate, acolo există șanse mai mare să dați de el. :)

Comentarii

  1. si uitasem de cartea asta. am citit-o acum o vesnicie. uitasem despre ce e vorba, dar imi reaminteam perfect coperta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am citit-o destul de demult (in 2011) si nu mai aveam amintiri atat de proaspete despre carte, noroc ca am mai gasit o recenzie cu care mi-am reimprospatat memeoria, nici numele personajului principal nu l-am mai tinut minte :)) .Cat despre coperta, cartea a fost republicata si exista o varianta mai noua cu alt fel de coperta, am vazut.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Adaugă un comentariu. Nu uita de bunul simț ;)